English 
Romanian 
Despre chimie, atracție și diferența dintre „mă atrage” și „îmi face bine”
Există oameni pe care îi întâlnim și despre care știm, aproape din primele minute, că nu sunt tocmai o idee bună.
Poate sunt indisponibili emoțional. Poate apar și dispar. Poate spun exact lucrurile pe care vrem să le auzim, dar nu sunt niciodată cu adevărat acolo. Poate au un stil de viață care nu se potrivește deloc cu al nostru.
Și totuși…
ne atrag.
Uneori foarte tare.
În același timp, putem întâlni oameni calmi, atenți, disponibili și consecvenți și să ne întrebăm:
„De ce nu simt nimic?”
Aici apare una dintre cele mai interesante confuzii din zona relațiilor și a sexualității:
atracția și compatibilitatea nu sunt același lucru.
Poți să dorești foarte mult pe cineva care nu îți face bine. Poți să ai o chimie sexuală incredibilă cu cineva cu care, în rest, nu ai putea construi o relație sănătoasă.
Și asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu tine.
Înseamnă doar că dorința nu este întotdeauna rațională.
Când „chimia” vine și din incertitudine
Uneori numim chimie ceea ce este, de fapt, o combinație de atracție, anticipare și nesiguranță.
Îți scrie.
Apoi dispare.
Revine.
Îți acordă foarte multă atenție.
Apoi devine distant.
Și începi să te gândești la el din ce în ce mai mult.
„Oare ce simte?”
„Oare de ce nu mi-a răspuns?”
„Oare mă place?”
„Oare o să mă caute?”
Fiecare mesaj îți poate ridica moralul, iar fiecare perioadă de tăcere poate produce neliniște.
Și tocmai această alternanță poate face ca persoana respectivă să ocupe foarte mult spațiu în mintea ta.
Ajungem să spunem:
„Nu am mai simțit niciodată o asemenea chimie.”
Poate chiar este chimie.
Dar poate este și incertitudine.
Iar uneori incertitudinea ne ține mai preocupate de cineva decât o relație calmă și previzibilă.
De ce omul disponibil poate părea „plictisitor”?
Aici apare o situație foarte des întâlnită.
Cunoști pe cineva care este atent.
Comunicativ.
Consecvent.
Te caută.
Își respectă cuvântul.
Nu trebuie să interpretezi fiecare mesaj.
Nu trebuie să te întrebi unde a dispărut.
Și totuși…
„Nu simt scânteia.”
Uneori este pur și simplu adevărat. Nu există atracție și nu trebuie să inventăm una doar pentru că omul este „bun”.
Dar alteori merită să ne întrebăm ce înseamnă pentru noi acea „scânteie”.
Dacă am fost obișnuite cu relații intense și imprevizibile, calmul poate părea lipsit de pasiune.
Nu pentru că este lipsit de valoare.
Ci pentru că nu ne provoacă aceeași stare de alertă.
Și poate exista o diferență foarte mare între:
„Nu mă atrage.”
și
„Nu mă face să mă simt neliniștită.”
Familiar nu înseamnă neapărat sănătos
Uneori ne atrage ceea ce ne este familiar.
Dacă ai învățat, de-a lungul timpului, că pentru a primi atenție trebuie să faci efort, să aștepți, să demonstrezi sau să fii suficient de interesantă pentru ca cineva să rămână, este posibil ca acest tip de dinamică să îți pară cunoscut.
Nu neapărat bun.
Doar cunoscut.
Iar când apare cineva care este prezent, clar și disponibil, poate apărea o senzație ciudată:
„Unde este provocarea?”
Nu pentru că avem nevoie de suferință.
Ci pentru că ceea ce ne este familiar poate fi confundat cu ceea ce ne este potrivit.
De aceea, uneori merită să facem diferența între:
„Îmi este familiar.”
și
„Îmi face bine.”
Atracția nu este un certificat de compatibilitate
Poți fi foarte atrasă de cineva cu care nu ai aproape nimic în comun.
Poți avea o chimie sexuală extraordinară cu cineva care nu este disponibil emoțional.
Poți să te gândești constant la cineva care nu îți oferă siguranță.
Poți să ai o conexiune fizică puternică cu cineva care nu îți respectă limitele.
Atracția ne spune ceva important:
„Îmi place această persoană.”
Dar nu ne spune automat:
„Este potrivită pentru mine.”
„Mă va trata bine.”
„Își dorește aceleași lucruri.”
„Este disponibilă emoțional.”
„Îmi va respecta limitele.”
„Este capabilă să construiască ceva sănătos.”
Atracția este un semnal.
Nu este un verdict.
Și sexul poate face diferența și mai greu de văzut
Când există o chimie sexuală foarte puternică, este ușor să presupunem că trebuie să existe și ceva mai profund.
„Sexul dintre noi este incredibil. Sigur înseamnă ceva.”
Poate înseamnă.
Dar sexul bun nu garantează compatibilitatea emoțională.
Uneori, tocmai sexul foarte bun ne face să rămânem într-o situație care, în rest, nu ne oferă ceea ce avem nevoie.
Ne spunem:
„Poate se va schimba.”
„Poate, dacă mă cunoaște mai bine, va deveni mai disponibil.”
„Poate ceea ce avem noi este special.”
Și astfel putem ajunge să folosim sexul ca dovadă că există o relație, când poate există, de fapt, o atracție foarte puternică.
„Dar dacă îl vreau atât de tare, sigur înseamnă ceva”
Sigur că înseamnă ceva.
Înseamnă că îl dorești.
Dar nu trebuie să însemne mai mult.
Nu orice dorință trebuie transformată într-o poveste de dragoste.
Nu orice atracție trebuie urmărită.
Nu orice chimie trebuie consumată.
Poți să spui:
„Mă atrage foarte tare.”
și, în același timp:
„Nu cred că omul acesta îmi face bine.”
Cele două lucruri pot fi adevărate simultan.
Poate că una dintre formele maturității emoționale este tocmai capacitatea de a recunoaște o dorință fără să simți că trebuie neapărat să o urmezi.
De ce ne atrage „provocarea”?
Există și o anumită romantizare a oamenilor greu de obținut.
„Cu mine va fi diferit.”
„În spatele comportamentului lui este un om sensibil.”
„Are nevoie doar de cineva care să-l înțeleagă.”
Și, dintr-o dată, relația devine un proiect.
Nu mai este doar despre cine este omul în prezent.
Este despre cine ar putea deveni.
Și aici apare o întrebare foarte bună:
Îmi place omul care este sau mă atrage posibilitatea omului care ar putea deveni?
Pentru că uneori ne îndrăgostim de potențial.
Iar potențialul nu poate ține loc de comportament.
Nu trebuie să alegem între pasiune și siguranță
Aici merită să facem o precizare.
Nu înseamnă că trebuie să alegem automat persoana „cuminte” doar pentru că este disponibilă.
Atracția contează.
Chimia contează.
Dorința contează.
Sexul bun contează.
Nu vrem o relație în care doar bifăm criterii de compatibilitate ca într-un tabel Excel.
Ideea este alta:
nu trebuie să alegem între pasiune și siguranță.
Un om poate fi și atrăgător, și interesant, și sexy, și disponibil emoțional.
Doar că poate dura ceva timp până învățăm că intensitatea nu este singura formă de pasiune.
Cum îți dai seama că atracția te trage într-o direcție care nu îți face bine?
Poate observi că te gândești la persoana respectivă mai ales atunci când este distantă.
Că te simți foarte bine când primești atenție și foarte prost când nu o primești.
Că petreci mai mult timp analizând comportamentul lui decât bucurându-te de ceea ce aveți.
Că justifici constant lucruri care te rănesc.
Că spui „da, dar…” foarte des.
„Da, nu este disponibil, dar…”
„Da, dispare, dar…”
„Da, nu știe ce vrea, dar…”
„Da, nu îmi oferă ceea ce am nevoie, dar sexul este incredibil.”
Când relația devine o colecție de explicații pentru comportamentul celuilalt, poate merită să faci un pas în spate.
Nu ca să te întrebi dacă îl dorești.
Probabil știi deja.
Ci să te întrebi:
„Îmi place felul în care mă simt în această relație?”
Uneori cel mai sănătos lucru este să nu urmezi atracția
Nu orice dorință trebuie consumată.
Și asta nu înseamnă reprimare.
Înseamnă alegere.
Poți să recunoști că cineva te atrage și să alegi să nu intri într-o relație cu el.
Poți să te bucuri de chimie fără să construiești o viață în jurul ei.
Poți să spui:
„Îmi place foarte mult de omul acesta, dar nu îmi place ce se întâmplă cu mine când sunt cu el.”
Și aceasta este o informație importantă.
Pentru că uneori nu persoana este problema.
Ci combinația dintre persoană și ceea ce activează în noi.
Întrebarea pe care merită să o păstrezi
Data viitoare când cineva te atrage foarte tare, nu te întreba doar:
„Cât de mult îl vreau?”
Întreabă-te și:
„Cum mă simt lângă el?”
Mă simt liniștită?
Mă simt respectată?
Mă simt liberă să spun nu?
Mă simt dorită fără să simt că trebuie să demonstrez ceva?
Pot fi eu?
Pot spune ce am nevoie?
Pot să mă bucur de sex fără să mă întreb permanent ce înseamnă pentru el?
Pentru că poate maturitatea în iubire nu înseamnă să nu mai simți atracție pentru oamenii complicați.
Poate înseamnă să poți simți atracția fără să o confunzi cu compatibilitatea.
Să poți spune:
„Da, mă atrage.”
Și, în aceeași propoziție:
„Dar nu cred că îmi face bine.”
Iar uneori, aceasta poate fi una dintre cele mai sexy forme de luciditate.
Și, poate, de aici începe și o altă formă de explorare: aceea în care nu mai aștepți ca o altă persoană să îți confirme ce îți place, ci începi să fii curioasă față de propriul corp și propria plăcere.
Pentru că uneori cel mai interesant lucru pe care îl poți descoperi nu este dacă te dorește cineva, ci ce te face pe tine să te simți bine.
With love,
Erosia
