De ce ne este atât de greu să cerem ceea ce ne dorim?

Despre nevoi, limite și teama de a părea „prea mult”

Există un lucru pe care foarte mulți oameni îl au în comun, indiferent că vorbim despre relații, sexualitate, prietenii sau viața de zi cu zi: dificultatea de a spune clar ce își doresc.

Paradoxal, ne petrecem mult timp fiind dezamăgiți că ceilalți nu ne înțeleg, dar foarte puțin timp spunând direct ce avem nevoie.

Poate că vrem mai multă afecțiune. Poate vrem mai multă atenție. Poate vrem mai multă intimitate sau, dimpotrivă, mai mult spațiu. Poate vrem să fim ascultați, validați sau înțeleși.

Dar de multe ori nu spunem nimic.

În schimb, sperăm că celălalt va observa. Va înțelege. Va ghici.

Iar atunci când nu se întâmplă asta, apare frustrarea.

Foarte multe femei au crescut cu ideea că trebuie să fie ușor de iubit. Să nu ceară prea mult. Să nu deranjeze. Să nu fie complicate.

Așa că au învățat să își micșoreze nevoile.

Să spună „nu contează” când contează.

Să spună „e în regulă” când nu este.

Să accepte lucruri pe care, în realitate, nu și le doresc.

Problema este că nevoile ignorate nu dispar. Ele se transformă în resentimente.

În relații, acest lucru se vede foarte des. O persoană așteaptă ca partenerul să își dea seama singur de ce are nevoie. Partenerul nu își dă seama. Persoana se simte neglijată. Iar conflictul apare în jurul unui lucru care, de fapt, nu a fost niciodată comunicat clar.

Același lucru se întâmplă și în sexualitate.

Mulți oameni nu spun ce le place. Nu spun ce nu le place. Nu spun ce și-ar dori să exploreze. Nu pentru că nu au preferințe, ci pentru că au fost învățați că este inconfortabil să vorbească despre ele.

Și totuși, nimeni nu poate ghici ce se întâmplă în mintea noastră.

Poate că una dintre cele mai importante lecții de maturitate este să înțelegem că a avea nevoi nu este egoist.

Nu este dramatic.

Nu este „prea mult”.

Este uman.

Există o diferență între a cere imposibilul și a spune sincer ce îți dorești.

Iar oamenii care țin cu adevărat la noi nu au nevoie să ghicească permanent. Au nevoie să știe.

Poate că vulnerabilitatea nu este să suferi în tăcere.

Poate că vulnerabilitatea este să spui:

„Asta este ceea ce am nevoie.”

Și să ai curajul să crezi că meriți să fii auzit.

With love,